Clasificarea sistemelor de conducere autonomă

Multe dintre proiectele de dezvoltare a mașinilor autonome au pornit de la ideea realizării unui sistem de transport în comun fără șofer.

În ultimii 5 ani s-a tot discutat despre mașinile autonome care ne vor plimba din A în B fără ca acestea să aibă nevoie de un șofer. Tehnologiile au evoluat rapid, iar constructorii fac pași mari în a dezvolta tehnologii cât mai avansate și cât mai bune.

Și nu doar constructorii auto au demarat proiecte speciale pentru dezvoltarea acestor sisteme, ci și producătorii care au operațiuni conexe în industrie. Mai mult decât atât, există și companii din domeniul software care s-au implicat în astfel de proiecte (Microsoft, Apple).

Deși tehnologia există, atât la nivel hardware, cât și la nivel software, programatorii mai au mult de lucru pentru a introduce pe străzi, în condiții de siguranță, mașini autonome. În SUA au existat și există în continuare o serie de proiecte în desfășurare cu mașini autonome, însă până ce legislația nu va permite accesul acestora într-un trafic necontrolat, atunci nu putem vorbi despre mașini autonome.

Și totuși, pe baza componentelor hardware și a programelor inteligente, din ce în ce mai mulți constructori oferă pe mașinile de serie sisteme de conducere semi-autonomă (sper că ați sesizat diferența și nu am folosit doar cuvântul autonom, ci semi-autonom). Practic, vorbim despre un sistem care poate ajuta și interveni în timpul conducerii, însă șoferul este cel care trebuie să fie tot timpul în alertă.

Pentru a putea avea o idee clară, Departamentul Transporturilor din SUA a venit cu o clasificare a sistemelor de conducere semi-autonomă prin care producătorii să-și poată promova tehnologiile.

Există șase categorii denumite simplu:

- nivelul zero, cel în șoferul face totul.

- nivelul 1, în care un sistem automat pate ajuta șoferul în anumite situații (sisteme automate de parcare, sisteme de evitare a schimbării benzii de rulare).

- nivelul 2, în care un sistem automat poate îndeplini anumite sarcini, dar sub atenta monitorizare a șoferului (aici intră un sistem cruise control adaptiv care poate menține banda de rulare, poate menține o anumită distanță față de mașina din față și care poate frâna chiar și până la oprirea completă a mașinii)

- nivelul 3 este asemănător cu nivelul 2, doar că sistemul autonom poate monitoriza mediul înconjurător, dar în continare, șoferul trebuie să preia controlul în orice moment (până acum, nicio legislație din Europa nu permite introducerea unui sistem autonom de conducere de nivel 3).

- nivelul 4 face referire la un sistem capabil să îndeplinească toate sarcinile și să monitorizeze împrejurimile, dar doar în anumite condiții. În acest moment, există o serie de teste în derulare cu astfel de sisteme în câteva aeroporturi din Europa. Există mașini semi-autonome de nivel 4 care performează o serie de sarcini într-un mediu controlat.

- nivelul 5 este cel mai ridicat nivel posibil și face referire la un sistem complet autonom de conducere. Acesta poate face orice sarcină o poate face ș un șofer.

Multe dintre proiectele de dezvoltare a mașinilor autonome au pornit de la ideea realizării unui sistem de transport în comun fără șofer. Există în acest moment o mulțime de teste desfășurate în condiții închise în care diverși producători testează sistemele autonome de conducere pe shuttle-uri. În viitor, acestea ar putea fi introduse treptat în medii puternic controlate (parcările marilor aeroporturi, etc).

Dar până atunci, nu încercați să lăsați complet în seama mașinii conducerea, chiar dacă acestea sunt echipate cu diverse sisteme capabile să ruleze semi-autonom. Nu uitați că nu există niciun vehicul disponibil în acest moment pentru publicul larg capabil să se conducă de unul singur.